bunicuta cocheta, draguta.
nepotel de vreo 3 ani, modern imbracat, avea o trotineta foarte frumoasa , noua si smechera.
stam toti la zebra, asteptand verde. pustiul are jaratec in pantofii mici dar foarte frumosi. mainile ii joaca pe ghidonul trotinetei, ar lua-o la goana.
masinile trec foarte aproape, cu viteza mare, bunica strange de mana copilul si-l tine bine.
apoi spune, mai mult pentru ea " stai aici, cu masinile nu-i de joaca". pustiul prinde cuvintele si le pareaza: " cum adica?".
bunica : " stai aici cu bunica, nu-i de joaca cu masinile, sunt periculoase". copilul are in ochi nedumerirea la care se adauga neliniste si ceva neincredere. se muta de pe un picior pe altul, cozorocul sepcii galbene lasa sa treaca cuvintele " da' de ce sunt pee-ri-culooaaa-see??"... accentueaza tare cuvantul care il nemultumeste. femeia explica cu drag: " sunt mari masinile astea, trec prea repede, trebuie sa ai grija, stai aici, sa nu te loveasca, pana se opresc sa trecem si noi".
baietelul prinde ideea salvatoare: " aaaa, deci numai astea de aici sunt periculoase? si cu cele de acasa pot sa ma joc, da? ca stii ca am foarte multe!"
daca as fi avut o masinuta la mine, i-as fi facut-o cadou; merita rasplatita asa o logica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu