ceasuri

de multe ori cand ploua, ma gandesc la ceasuri.
ceasuri de perete, foarte vechi, din lemn deschis la culoare, cu multe povesti inchise intre arcuri, cu iubiri si sarutari ascunse, cu disperari si tristeti ticaind usor, cu gangurit de copii si miros de dulceata de trandafiri. ceasurile traiesc printre noi, tac si picteaza secunde peste secretele noastre.

mergeam azi pe strada, printre picaturi mari de ploaie, auzind in gand "cantecul ceasornicarului", de mircea baniciu. www.youtube.com/watch?v=-F3nINL8g1k

furtuni mari

inauntru si afara din suflet
gandurile si furnicile isi cauta barcutele
care sa le mai poarte o vreme
catre insulele-sperante.
acolo unde cresc dorurile
si gandurile se fac panglici lungi
de curcubeu.

A fost odata ...

Alaotra Grebe a fost o specie de pasari in Madagascar. A fost. Zilele acestea a fost declarata oficial disparitia ei. Extinctie. Oamenii fac lucruri minunate.

la semafor

bunicuta cocheta, draguta.
nepotel de vreo 3 ani, modern imbracat, avea o trotineta foarte frumoasa , noua si smechera.
stam toti la zebra, asteptand verde. pustiul are jaratec in pantofii mici dar foarte frumosi. mainile ii joaca pe ghidonul trotinetei, ar lua-o la goana.
masinile trec foarte aproape, cu viteza mare, bunica strange de mana copilul si-l tine bine.
apoi spune, mai mult pentru ea " stai aici, cu masinile nu-i de joaca". pustiul prinde cuvintele si le pareaza: " cum adica?".
bunica : " stai aici cu bunica, nu-i de joaca cu masinile, sunt periculoase". copilul are in ochi nedumerirea la care se adauga neliniste si ceva neincredere. se muta de pe un picior pe altul, cozorocul sepcii galbene lasa sa treaca cuvintele " da' de ce sunt pee-ri-culooaaa-see??"... accentueaza tare cuvantul care il nemultumeste. femeia explica cu drag: " sunt mari masinile astea, trec prea repede, trebuie sa ai grija, stai aici, sa nu te loveasca, pana se opresc sa trecem si noi".
baietelul prinde ideea salvatoare: " aaaa, deci numai astea de aici sunt periculoase? si cu cele de acasa pot sa ma joc, da? ca stii ca am foarte multe!"

daca as fi avut o masinuta la mine, i-as fi facut-o cadou; merita rasplatita asa o logica!

la 6000 ani lumina de Pamant, inima si si sufletul Caii Lactee?
Iata nebuloasele "Heart and Soul" ( stanga - dreapta).

seara intr-o padure de pini

prima data am visat- O in noaptea dinaintea vestii ca sunt insarcinata.
atunci mi-a pus flori intr-un pomisor din casa.
a doua oara azi-noapte, cand mi-a trimis un altfel de mesaj, de alinare, de speranta. M-am culcat cu furtuni in suflet si ele au venit dupa mine in somn, am plans dormind, am alergat dormind pana am gasit o icoana a sf. Maria. acolo in genunchi, in vis sau in realitate, am aflat ca trebuie sa las la o parte agitatia care impiedica oamenii sa o vada , care acopera cu zgomote si cu cearta povetele Ei... si am mai stiut ca daca am ajuns acolo sa O vad, o sa fie bine. Spitalul in care cred ca am gasit o solutie la o parte din problemele noastre se cheama sf. Maria.
ma inchin si nu stiu cum o sa-i multumesc pentru toate, pe care le pune pentru noi in drum, bune sau rele, dar exact asa cum trebuie sa fie.

azi am fost la spital. dincolo de tristetea de a lasa acolo, pentru cateva zile, pe cineva drag si de a vedea ce conditii sunt... am avut parte si de un mic moment special, care merita retinut.

vecinul de pat: un batranel simpatic, pozitiv - maine pleaca acasa, ii da mana.
vorbeste lin, fara suparare, cu multa intelegere despre boala sa. nu am prea inteles exact ce avea, vorbea incet cu un pic de rusine. la peste 80 ani, omul are o luciditate a bunului simt care ma uimeste. la un moment dat, spune ca nu a mai stat atat in pat de cand era copil la 7 ani. si isi aminteste de diminetile in care era urat afara si nu se putea lucra afara si parintii mai intarziau putin in pat. atunci el se strecura intre ei doi si statea cu ei - copil bucuros de momentele magice. tablou clasic, l-am trait si noi. dar deodata spune :"stateam intre mamica si taticul, unul in dreapta si unul in stanga".
de cand nu am mai auzit vorba asta - mamica si taticul?? era atata dragoste si respect in cuvintele astea doua, incat mi s-au taiat genunchii. nici parintii nostri, nici noi si nici copii nostri nu vor mai spune "mamica si taticu". mama, mami sau chiar direct "carmen, dani, andreea".. omul asta vorbea despre parintii lui morti acum 40 ani cum nu cred ca vor vorbi multi copii despre noi.
cochilia de carne era de 80 ani, dar pentru cateva clipe, in ochii lui s-a jucat copilul de 7 ani iar in oglinda lacrimilor lui s-au vazut obrajii tineri cu care mamica si taticu l-au vegheat.

i'm a dot

Dot Number: 251381

cafea cu tinerete si frisca

ieri am baut o cafea alaturi de tineretea mea.
am avut o intalnire cu cativa prieteni dragi, de care ma leaga anii de facultate, multe proiecte, cafele, coca-cola bauta in cantitati industriale la semi-bufetul facultatii... amintiri mici care ne-au adus zambete mari.

are de trei ori inaltimea pe care a avut-o acum 13 ani.
in fiecare noapte ma duc sa-l invelesc si o secunda ma astept sa vad o mogaldeata dormind ciudat-amestecat sub o paturica cu elefanti bleu.
il gasesc dormind "barbateste" , il recunosc dupa pozitiile incalcite si degetul mare de la picior. mare dar "al lui".
in fiecare noapte ma cotropeste dorul urias de piticul care imi cauta mana ca sa adoarma linistit. mi-e dor de "habarnam", pikachu, cuie , ciocane si roboti. de duminicile in care nu ne ridicam din pat pana nu ne uitam 10 minute la tom si jerry.
am "impins" atat timpul de la spate si m-am grabit sa-l vad mergand, sa il vad la scoala... si acum nu stiu cum sa-l franez, pentru ca fuge mai repede decat pot eu sa indur.
baiatul meu, piticul meu, uriasul meu, cavalerul meu, trifoiul meu cu patru foi, surpriza mea de zi cu zi.

AZI

azi vreau sa fiu semn de carte

printre narcise si iasomii,

printre cafele si tort de mere,

printre gandurile tale despre mine.