e undeva dupa-pranz si soarele isi face meseria asa cum trebuie. lumineaza. incalzeste. arde.
o parte din pomii curtii motaie, ocrotind forfota furnicilor si-a albinelor care n-au timp de plaja si de vacanta. altii aduna cu harnicie zahar parfumat, ca sa-l depuna in borcanele inzorzonate, pe care o mana de copil va scrie cu inflorituri stangace "dulceata de cirese", "gem de piersici". visinul se joaca de-a craciunul cumva, pentru ca incarcat de bobite translucide si rosii, pare un pom impodobit. varul alb face semne dintre caramizile rosii care paveaza aleea scurta.banca de lemn tine in brate fetita care scrie, mestecand dintr-o caisa verde, acra, furata fara prea mari procese de constiinta.
curtea e fermecata si o vegheaza iar ea ii tine pe toti in gand, in inima si in pumnul plin de cerneala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu