Cand alegem noi ce conteaza, pana la urma, in viata?
Conteaza ca ai invatat, ai fost silitor si la scoala si apoi la serviciu, in detrimentul prietenilor si sacrificand partial sau total conceptul de familie? In prima zi de pensionare toate acestea iti vor fi parut departe si inutile, cand singuratatea drumului catre doctor te ucide mai repede decat orice virus.
Conteaza ca ai fost "smecher" si ti-ai trait viata ( orice ar insemna asta), ca ai copiat, mintit si ai ajuns unde ai crezut ca trebuie sa fii ? ca ai fost "marele descurcaret" al vietii si ai facut "misto" de colegii de liceu care la intalnirea de 20 ani inca aveau un mic apartament cu 3 camere, cu copil si nevasta in timp ce tu te lauzi cu o vila uriasa, populata noptile de petrecareti si ziua de valeti? In prima zi de viata din decada '60 toate acestea iti vor fi parut departe si inutile.
Conteaza ca ai fost o mama si sotie exemplara, care nu a vazut nimic mai frumos decat a-si petrece zilele si noptile cu gandul la copil si la familie, lasand la o parte petrecerile, excursiile, rochiile, cariera, pentru a avea energia necesara unei dedicari totale pentru ai ei? In prima zi a casniciei copilului, toate acestea par departe si inutile.
Sa ne grabim sa alegem cararile in viata? Sa luptam nebuni si singuri ca sa le pavam noi sau sa-I lasam pe altii sa treaca inainte? Sa ne faca altii bulevardele, cu riscul ca noi sa ajungem cand deja sunt ambuteiaje, accidente si poluare?
Singuratatile si iubirile, iernile si verile, copacii, nisipul, cartile si cantecele iti deschid in fata drumuri noi. Insa momentele alegerilor noastre "pica" intotdeauna prost.
Suntem prea apasati de cei din jur, impinsi de cele mai bune intentii ale lor, sa ajungem intr-un loc care devine de multe ori "patul lui procust". Apoi suntem lasati singuri in fata fricilor si a monstrilor care ne fura ratiunea.
Momentele alegerilor noastre vin fix in dimineata de dupa noaptea in care am dansat prea mult sau nu am dansat deloc, vin chiar de craciunul in care suntem prea singuri sau cu prea multa lume in jur. In ziua in care am luat premiul intai dar tata nu a avut timp sa vina sa ne faca o poza, in ziua in care seful ne-a facut de ras in fata colegilor, in ziua primului sarut sau in ziua ultimei scrisori, cand iubita ne-a parasit pentru tipul romantic de la cursul de fotografie, cand decizi sa renunti la iubirea "nepotrivita" dar care te tine in viata, doar pentru ca stii ca asa e "corect"...
Suntem prea mici, prea tineri, prea femei si prea barbati, prea grabiti si prea uituci, prea lenesi, prea fricosi, prea mandri si prea orbi .
Singurul moment de intelepciune, cel care ar putea pune dintr-o data viata pe traseul potrivit - nu usor, nu fericit , am spus doar potrivit - pica tot prost.
Atunci cand suntem ..prea batrani.
